M’ammanchi

Novembre 14th, 2017

 

M’ammanchi comu l’acqua
quannu haiu siti,
comu u suli
‘nta na jurnata fridda.
M’ammanchi comu po’
ammancari u cantu
ri n’aceddu, ‘nta na
jurnata ri primavera.
M’ammanchi comu
l’aria chi rispiru.
E ammanchi rintra l’ossa
‘nta carni
‘nta l’anima
‘nto sciatu
‘nte vini.
Amuri amaru
luntanu
mai vissutu
assapuratu.
M’ammanchi…
E tu giuru,
quantu è veru Iddiu!
Siddu un torni,
mi spogghiu i tutti sti’ ‘ncirtizzi
e ti vegnu a pigghiu io!

Mi manchi

Mi manchi come l’acqua / quando ho sete, / come il sole / in una giornata fredda. / Mi manchi come può / mancare il canto / di un uccello, in una / giornata di primavera. / Mi manchi come / l’aria che respiro. / E mi manchi dentro le ossa / nella carne / nell’anima / nel fiato / nelle vene. / Amore amaro / lontano / mai vissuto / assaporato. / E ti giuro, quanto è vero Iddio! / Se non torni, / mi spoglio di tutte le mie incertezze / e ti vengo a prendere io.

©Monica Cannatella

Be Sociable, Share!

Comments are closed.